Poate e un titlu dur, ce-i drept, dar aceasta a fost realitatea. Ultima rundă a stagiunii 2014 din DTM a avut ca miză principală duelul dintre Audi şi BMW pentru titlul constructorilor. Dar şi cel pentru titlul neoficial de vicecampion DTM. Reprezentaţia Mercedes-Benz nu a fost foarte susţinută, în ton cu restul sezonului abia încheiat.
Două dintre cele trei titluri puse în joc în DTM îşi cunoşteau fericiţii câştigători încă de dinaintea rundei tradiţionale de final de stagiune – marea ˝finală˝ de pe Hockenheimring (DTM Finale). Fără doar şi poate, anul 2014 a fost al tânărului Marco Wittmann, care s-a impus destul de lejer în campionat, după doar opt etape adunând patru victorii şi cumulând îndeajuns de multe puncte pentru a-i deveni matematic succesor lui Mike Rockenfeller, campionul DTM din 2013; tot Wittmann a pus serios umărul la titlul rezervat echipelor, obţinut de BMW Team RMG în penultima rundă din 2014. Chiar şi cu acest scenariu pe masă, lupta rămânea la fel de interesantă înainte de Hockenheim, asta pentru că titlul constructorilor se găsea încă în suspensie. Cu cei de la Mercedes-Benz spectatori de lux, se dădea un duel veritabil între Audi şi BMW, iar bavarezii aveau un avans de 41 de puncte (382 faţă de 341, câte adunase marca din Ingolstadt).
Toate luminile erau puse înaintea rundei de pe Hockenheimring tot pe Marco Wittmann, considerat principala armă a celor de la BMW, deţinătorii ultimelor două titluri la constructori (de fapt, BMW a dominat această categorie de la revenirea în DTM în 2012). Atâta doar că ˝socoteala˝ sesiunii de calificare pentru grila de start, de sâmbătă, a dat calculele tuturor peste cap. Wittmann a ratat complet, părând prea puţin motivat, şi s-a oprit pe un surprinzător loc 13. Pe de altă parte, ˝armada˝ Audi a luat în serios provocarea tilului constructorilor şi a pus stăpânire pe grilă prin Miguel Molina (pole position), Mattias Ekstrom (locul 2) şi Edoardo Mortara (locul 3). Onoarea BMW a fost apărată de Augusto Farfus, de pe locul 4 , în timp ce Pascal Wehrlein, deloc surprinzător, a fost cel mai rapid pilot Mercedes-Benz (locul 6). Cei mai câştigaţi erau tot cei de la Audi care terminau Q3 (a treia manşă de calificare) cu şase maşini pe primele opt poziţii, topul fiind completat de Jamie Green (locul 5), Mike Rockenfeller (7) şi Timo Scheider (8).
Cursa de duminică a stat sub semnul strategiei pneurilor, găselniţă ce nu va mai fi posibilă din 2015, odată cu anunţul oficial că se va renunţa la anvelopa opţională utilizată în ultimele sezoane. Cel mai inspirat a fost Mattias Ekstrom, care a plecat cu gumele normale, mai dure, şi care a parcurs aproximativ jumătate din totalul de tururi programat cu respectiva compoziţie. Deşi a urcat repede pe prima poziţie după start, suedezul nu a rezistat mult, conducerea fiind prelaută de Jamie Green. Britanicul a condus până spre final, chiar şi după liniştirea apelor după intrarea la boxe. Totuşi, faptul că Ekstrom a mizat pe gumele opţionale, mai performante în condiţiile meteorologice de la Hokenheim, a făcut diferenţa, Mattias reuşind să recupereze încântător.
Două momente au fost mai tensionate. Unul a fost intrarea la boxe a lui Pascal Wehrlein, cel mai bine clasat pilot Mercedes-Benz până la momentul respectiv, dar care a fost victima neatenţiei mecanicilor săi şi a devenit actor principal într-un ˝unsafe release˝ (o plecare neatentă de la boxe). Rezultatul a fost o penalizare cu trecere suplimentară pe linia boxelor, în urma căreia Wehrlein a pierdut şansa celei mai bune clasări pentru marca din Stuttgart. Onoarea Mercedes-Benz a fost apărată de Paul di Resta care s-a duelat frumos cu Marco Wittmann pentru locul 4 final şi a câştigat. A fost o minimă consolare pentru un constructor care, deşi a bifat trei victorii stagionare, nu şi-a trecut în portofoliu niciun titlu de campion în 2014.
Al doilea moment tensionat a fost intervenţia Safety Car-ului cu doar patru tururi înainte de final, în urma unei ieşiri în decor a lui Daniel Juncadella. Deşi nu a rulat decât preţ de două treceri prin dreptul liniei de start, maşina de intervenţie a grupat piloţii şi după ieşirea ei s-a atacat la baionetă. Ekstrom a forţat şi a ajuns primul, poziţie pe care nu a mai cedat-o. Pe 2 a ajuns Mike Rockenfeller, iar podiumul a fost completat de nefericitul Jamie Green, cel care sperase la o victorie până la ieşirea Safety Car-ului pe traseu. Pe 4, după cum am mai spus, a terminat primul DTM Mercedes AMG C-Coupe (Di Resta), în timp ce primul BMW s-a clasat abia pe 5, prin omniprezentul Wittmann.
Pleiada de Audi de pe podium a simplificat considerabil ecuaţia titlului la constructori, BMW având o evoluţie modestă la Hockenheim (Wittmann pe 5 şi Martin Tomczyk pe 7). S-a petrecut, practic, o rocadă între Audi şi BMW în ceea ce priveşte tilurile la piloţi şi la constructori, Wittmann preluând coroana de lauri de la Mike Rockenfeller. Pentru Mercedes-Benz s-a încheiat un sezon ciudat, un an în care a avut un avantaj, contestat de mulţi, prin suplimentarea perioadei în care s-a putut interveni asupra materialului de concurs. Chiar şi aşa, rezultatele cumulate au întârziat mult prea mult, singurul câştig veritabil fiind talentatul Pascal Wehrlein, cel mai tânăr câştigător de etapă din istoria DTM, un pilot ce-şi anunţă deja pretenţiile la coroana supremă în viitorul apropiat; Asta dacă nu va pleca atras de mirajul Formulei 1, mai ales că a şi efectuat deja teste cu echipa F1 soră.
Concluzia evoluţiei mărcii în 2014 a tras-o Toto Wolff (şeful Mercedes-Benz Motorsport): la Hockenheim, Audi a reuşit un rezultat de top, iar noi n-am avut nicio şansă împotriva lor. E clar că am fi putut evita incidentul lui Pascal Wehrlein de la pit-uri şi penalizarea primită de el. Greşeala ne aparţine şi a fost cauzată de tensiunea momentului. Concluzionând sezonul 2014, chiar dacă nu am reuşit să câştigăm niciun titlu, am reuşit să dovedim că avem potenţial din plin. Iar dacă mă uit la cele trei victorii de etapă repurtate, chiar nu avem de ce să ne fie ruşine de evoluţia noastră.˝
