Nu s-a pus nici măcar o clipă problema ca acest concept să intre în producție. Dacă designul exterior n-ar fi arătat așa cum vezi, ar fi fost doar un studiu tehnologic care îi face pe ingineri să jubileze de fericire, iar pe noi nu ne mișcă cu nimic. Din fericire, nu a fost cazul pentru conceptul F 400 Carving.
Pe scurt, F 400 Carving a fost continuarea logică a revoluționarului model F 300 Life Jet, care a oferit mai multe informații despre sistemele de control activ al unghiului de cădere a roților. Ulterior, inginerii și-au concentrat atenția pe implementarea noilor descoperiri într-un vehicul cu patru roți, și așa a apărut conceptul F 400 Carving.
Ideea care a stat la baza conceptului F 400 Carving a fost aceea de a oferi siguranță activă, o dinamică și plăcerea supremă de a conduce – exact ceea ce se caută de regulă la o mașină sport.
La prima vedere, exact asta pare să fie și F 400: o mașina sport la fel ca toate celelalte, dar cu un aer futurist. Abia atunci când te uiți la roți îți dai seama că ceva nu e în regulă.
Roțile și anvelopele aveau un design aparte. Jantele aveau dimensiuni diferite pe interior (17 inci) și pe exterior (19 inci), ceea ce înseamnă că forma lor nu mai era cilindrică, ci mai degrabă un trunchi de con. Se pare că cineva a reușit să inventeze din nou roata și, deloc surprinzător, inventatorul s-a dovedit a fi Mercedes-Benz.
Forma roților avea un scop foarte precis. Principala caracteristică a conceptului F 400 Carving era capacitatea roților de a se înclina în timp real. Mai bine zis, se putea ajusta unghiul de cădere a roților în timpul virajelor, oferind astfel o stabilitate îmbunătățită și o ținută de drum exemplară, reducând în același timp riscul de derapaj. Senzorii măsurau viteza de deplasare, accelerația, unghiul de bracaj al volanului și poziția mașinii pe drum, iar apoi trimiteau semnale servo-cilindrilor hidraulici ai roților de pe exteriorul virajului, înclinându-le la un unghi precis stabilit.
Soluția asta nu e utilă doar atunci când vrei să mergi cât mai repede cu putință, ci și atunci când mergi mai repede decât ar trebui – când intri cu prea multă viteză într-un viraj sau când iei brusc de volan.
Cruciale pentru succesul lui F 400 Carving au fost anvelopele special concepute. Partea interioară a anvelopei era rotunjită și asigura viraje dianmice și sigure, inspirația fiind designul anvelopelor de motociclete. Partea exterioară a anvelopei avea un profil tipic autoturismelor, oferind stabilitate în linie dreaptă.
Încă n-am terminat. Conceptul Carving folosea un sistem de tipul „drive-by-wire”, ceea ce înseamnă că nu exista niciun fel de legătură directă (mecanică) între direcție și roți sau între pedala de frână și servofrână. Totul se făcea electronic. Ai putea spune că e o blasfemie adusă mașinilor sport, dar totul a fost făcut pentru siguranța pasagerilor: în situații cu risc crescut, corecția automată a direcției reduce riscul de derapaj. Sistemul electronic calculează în funcție de comenzile șoferului și aplică presiune de frânare pe fiecare roată, asigurând, spre exemplu, frânarea optimă în timpul virajelor.
Pe urmă, mai sunt și materialele care au fost folosite pentru conceptul F 400 Carving. Discurile de frână erau din ceramică ranforsată cu fibră de carbon iar caroseria, care cântărea doar 100 kg, era făcută din plastic ranforsat cu aceeași fibră de carbon. Cadrul șasiului era alcătuit din oțel, aluminiu și materiale plastice întărite cu fibră de carbon.
O mașină atât de îndrăzneață nu putea fi prezentată decât pe o scenă pe măsură, iar Mercedes-Benz a ales Salonul Auto de la Tokio din 2001. După cum bine știi, nu avem mașini cu roți conice pe străzi, dar asta nu înseamnă că F 400 Carving a fost un eșec. Nu, a fost pur și simplu una dintre mașinile alea atât de ciudate și de complexe încât nu pot fi produse vreodată în serie. Ar fi schimbat prea mult din ceea ce credem că știm despre mașini. Ar fi o rasă cu totul nouă. Și ar fi nemaipomenită. Dar nu a fost să fie…
