Ți-aduci aminte momentul ăla în care visai la un Mercedes-Benz SL, dar ți se părea mult prea scump, așa că te gândeai “ce bine ar fi dacă ar face unul mai mic și mai ieftin”? Un SLK, adică. “Nu, unul și mai mic, și mai ieftin!”
Mercedes-Benz a venit cu concept Vision SLA în anul 2000, fiind o mașină care trebuia să aducă farmecul și plăcerea de a conduce ale Clasei SL într-un segment mult mai mic. A debutat la Salonul Auto de la Detroit și, dacă-ți vine să crezi, era bazat pe versiunea contemporană lui a Clasei A.
Da, acest roadster futuristic s-a născut dintr-un hatchback înalt de familie însă, din păcate, nu a depășit faza de concept. Un indiciu foarte bun sunt dimensiunile exterioare: Vision SLA avea o lungime de 3.77 metri, cu 20 de centimetri mai scurt decât SLK-ul de la acea vreme și cu nu mai puțin de 73 de centimetri mai scurt ca SL-ul.
Totuși, sursele de inspirație ale designului proveneau din altă parte. Mașina avea proporții grozave și nici nu puteai să-ți dai seama cât este de mică în realitate, până nu o vedeai alături de un om. Partea din față a vehiculului a fost inspirată de mașinile sport SLR de înaltă performanță, cu nasul său proeminent în formă de V și cu steaua Mercedes-Benz poziționată central. Parbrizul forma un unchi ascuțit, în timp ce spatele a fost înclinat ușor, o reminescență a modelelor de legendă Silver Arrows.
Având aceste dimensiuni reduse și folosind materiale ușoare (caroseria era făcută din aluminiu și plastic de calitate superioară, în timp ce scaunele sport erau făcute din fibră de carbon), puterea venea dintr-un motor pe benzină relativ mic, de 1.9 litri, care dezvolta 125 CP. Vision SLA folosea o transmisie manuală cu cinci trepte, care livra puterea spre roțile din față.
Cifrele cuplului maxim erau oarecum decente, 190 Nm, disponibili de la o valoare relativ joasă a turațiilor (4,000 rpm), suficient pentru un sprint de 7,9 secunde de la 0 – 100 km/h și pentru o viteză maximă de 209 km/h. Totuși, Vision SLA nu a fost construit pentru viteză pură, ci pentru plăcerea de a conduce o mașină decapotabilă mică și sprintenă.
Chiar dacă nu seamănă deloc cu Clasa A și poţi spune orice despre el, numai că e înalt nu, Vision SLA a păstrat același principiu de siguranță ca hatchback-ul Mercedes-Benz, care făcea ca motorul să fie împins sub compartimentul pasagerilor în caz de impact frontal. Mașina avea şi bare de protecţie încaz de răsturnare în spatele scaunelor plus o structură ranforsată a parbrizului.
Încă o caracteristică nouă pentru Vision SLA a fost folosirea luminilor cu LED pentru stopuri și semnalizatoare. Puternicele lumini cu LED foloseau prisme pentru dispersie, oferind un sistem de avertizare mai eficient pentru cei din spate, în special în condiții de vizibilitate redusă. Farurile foloseau proiectoare xenon de ultimă oră, închise în două carcase diferite pentru luminile de întâlnire și pentru faza lungă.
La interior (ei bine, din moment ce este un model decapotabil, înăuntru și afară sunt două noțiuni relative), laitmotivul pentru Vision SLA a fost, din nou, senzaţia de uşor. Pentru că foloseau fibra de carbon, scaunele erau cu aproximativ 25% mai uşoare față de un design similar ce folosea materiale clasice, în timp ce materialul predominant de pe bord a fost aluminiul preyent în butoanele rotative sau în cadrane.
Vision SLA a fost, fără îndoială, un concept foarte bizar care nu a adus un plus de valoare efectiv foarte mare pentru marcă. Totuşi, a arătat ce putea face Mercedes-Benz dacă se hotăra să construiască un roadster (foarte) mic, o mașină care era distractivă la condus, care prețuiește emoțiile pure mai mult ca orice. Sincer să fiu, mie îmi pare foarte rău că nu a depășit faza de concept.
