“La aeroport, vă rog! Cât de repede se poate!” De câte ori i-ați spus asta unui șofer e taxi? Dar dacă taxiul în care tocmai v-ați urcat ar fi un Mercedes-Benz clasic, chiar ați mai vrea să vă grăbiți? Sau poate ați încerca să prelungiți experiența cât de mult se poate?
Sunteți invitați cu amabilitate într-o călătorie prin timp, de la primul taxi motorizat, sub forma unui Landaulet Daimler și până la legendara serie 110 “coadă de rândunică”.
Totul a început cu un taxi cu motor
În 1896, un afacerist din Stuttgart, Friedrich August Greiner, comandă un taxi motorizat la Daimler Victoria. Vehiculul i-a fost livrat în mai 1897 și a început munca rapid. Era dotat cu un aparat de taximetrie și cu inovații care, la acea vreme, erau de-a dreptul incredibile: beneficia de un sistem de încălzire pentru zilele reci și de posibilitatea de a îndepărta elemente mobile ale caroseriei, cum ar fi acoperișul, ușile și parbrizul pentru a permite o ventilare cât mai bună pe timp de vară.
Timpul a trecut și o mașină inovatoare cu propulsie electrică a ajuns pe șosele. Era vorba despre “Mercedes Electrique”, cu al său motor electric alimentat de o baterie. Nu producea mirosuri neplăcute și nici zgomot prea puternic și arăta extraordinar de bine, ceea ce l-a transformat într-un automobil de încredere, la fel ca și modelele pe benzină. Ei bine, autonomia sa le dădea totuși bătăi de cap șoferilor: putea rula doar 90 de kilometric la viteze moderate de aproximativ 30 km/h. În orice caz, la acea vreme, viteza maximă admisă în orașe era de 15 km/h.
În 1908, modelul de 10/18 CP i-a fost livrat prințului Waldemar, un nepot al Împăratului german Wilhelm II. Vehiculul era primul construit la noua uzină din Mannheim. Un an mai târziu, taxiul solid cu o caroserie tipică devenită celebră sub denumirea de “Taxi Berlin” se bucura de o popularitate uriașă, mai ales în Berlin.
La începutul anului 1927, și-a făcut apariția modelul 8/38 CP, ca o consecință firească a fuziunii dintre Daimler-Motoren-Gesellschaft și Benz & Cie. Nu a durat mult până când și acest model cu motor de 2 litri și-a găsit rolul perfect, acela de taxi.
Mai târziu, derivat din acel model, a apărut “Stuttgart 200”, mașina care și-a primit numele datorită faptului că era construită exclusiv la Stuttgart și era propulsată de un motor de 2 litri.
1936 a fost anul Mercedes-ului 260 D, prezentat la Salonul Auto de la Berlin. Mașina cu propulsie diesel era primul automobil diesel produs în serie. Era economic și rezistent, potrivit pentru a deveni preferatul taximetriștilor într-un timp foarte scurt.
Și nu a fost singura piatră prețioasă de la ediția din anul acela a Salonului Auto de la Berlin. Modelul Mercedes-Benz 170 V a văzut și el lumina zilei tot atunci. Cu o popularitate în continuă ascensiune, acesta a devenit cel mai utilizat model Mercedes-Benz în serviciile de taximetrie în perioada de dinaintea războiului.
Apoi, a venit Mercedes-Benz “Ponton”…
Un design în trei volume, bare integrate, o formă dreptunghiulară și spații pentru pasageri și pentru bagaje relativ cubice. Acesta era modelul 180 al seriei 120, “Ponton”, o adevărată legendă în istoria companiei cu stea în frunte. 442.963 de unități de la 180 și până la 190 D au fost construite până în momentul încetării producției, în octombrie 1962.
În august 1961, frapante ca niciodată până atunci, au apărut modelele “coadă de rândunică”, care integrau o tehnologie de ultimă oră ce le-a transformat în vehicule preferate în industria taximetriei. Portiere mari care facilitau accesul, spațiul generos interior, scaunele confortabile și un portbagaj uriaș erau așii din mânecă pentru aceste modele.
Legendarul “Stroke 8”
Modelele Mercedes-Benz 115 și 114 au reprezentat momentul în care compania a lăsat în urmă “coada de rândunică”, în 1968, odată cu apariția mașinii pe care a numit cu afecțiune “Stroke 8”.
Mercedes-ul cu cel mai îndelungat parcurs din lume a fost un taxi 240 D din 1976, livrat în Grecia, unui taximetrist. Acesta a parcurs distanța impresionantă de 4,6 milioane de kilometri. Asemenea povești au consolidate reputația modelului, considerat un cal de povară indestructibil.
În ianuarie 1976, modelul 123 și-a făcut apariția, dar producția strămoșului său nu a încetat până în luna decembrie. Cererea era prea mare. Aproape 2 milioane de exemplare din ambele modele au fost produse în perioada 1968 – 1976.
