Mercedes-Benz sărbătorește astăzi 60 de ani de la cel mai bun sezon din motorsport. În 1955, Săgețile Argintii au câștigat toate titlurile din motorsport-ul internațional. Niciun al producător de mașini nu mai dominase până atunci evenimentele internaționale.
Juan Manuel Fangio a câștigat pentru a doua oară la rând campionatul mondial de Formula 1, triumfând într-un 300 SLR (W 196 S). Wener Engel a devenit şi el campion european de turisme într-un 300 SL (W 198) mașina sport de producție, în timp ce Mercedes-Benz a câștigat şi o sumedenie de titluri locale importante.
Povestea de success începe în 1952. Mercedes-Benz își făcuse din nou apariția pe scena internațională de curse cu modelul sport 300 SL, repurtând astfel numeroase victorii. Entuziasmul a explodat în 1954, imediat după ce Mercedes-Benz s-a întors în cursele de Grand Prix, acolo unde Juan Manuel Fangio a câștigat detașat campionatul mondial la volanul noii săgeți argintii W 196. În afară de Fangio, Stirling Moss a strălucit și el într-un superb 300 SLR.
Ironia sorţii face, însă, ca Însuși brandul Mercedes-Benz sa fi nu câștigat niciun titlu în sezonul de Formula 1 din 1955, în ciuda incredibilului succes ( cinci victorii în total, patru locuri secunde și un loc trei în șapte curse). Și asta pentru că titlul de campion mondial la piloți a fost acordat de la începutul anilor 1950, dar campionatul constructorilor a fost introdus abia în 1958. Acest lucru a atras după sine devotamentul companiei față de modelul 300 SLR la campionatul mondial, unde titlul cel mare se acorda celui mai de succes constructor.
Noua mașină de curse, a cărei tehnologie se asemăna mult cu cea utilizată pe mașinile de Formula 1, a debutat la Mille Miglia. Stirling Moss și copilotul său, Denis Jenkinson, au câștigat poate cea mai chinuitoare cursă de la Mille Miglia. Cei doi au avut nevoie de 10 ore, 7 minute și 48 de secunde să parcurgă o distanță de aproximativ 1.600 de kilometri. Fangio, fără copilot de această dată, a trecut linia de sosire pe locul doi cu doar 31 de minute și 57 de secunde mai târziu – de altfel o performanță extraordinară. În această cursă de 1.000 de mile de la Brescia până la Roma și înapoi, producătorul de mașini din Stuttgart a demonstrat performanța mașinilor Mercedes-Benz, de la mașini de curse pur-sânge la obișnuitele limuzine de producție: pe lângă victoria obținută la volanul modelului 300 SLR, mașinile de producție 300 SL (W 198) și 180 D (W 120) au fost de asemenea victorioase la alte categorii.
După victoria dublă (Fangio înaintea lui Moss) la International Eifel Race de la Nürburgring, 300 SLR-urile erau în prima linie de la cursa de 24 de ore de la Le Mans din iunie. Aici, mașina condusă de pilotul Mercedes-Benz, Pierre Levegh, a fost implicată în cel mai grav accident care s-a petrecut vreodată în istoria motorsportului. Din respect pentru victimele accidentului, Alfred Neubauer, șeful echipei Mercedes-Benz, a decis să retragă modelele 300 SLR din competiție. Acest lucru nu a făcut decât să pună și mai multă presiune pe cursele care mai rămăseseră.
Rezultatele excelente au atras așteptări pe măsură pentru sezonul 1956. Chiar după încheierea sezonului 1955, conducerea Daimler-Benz AG a decis ca până la o decizie ulterioară, Mercedes-Benz să se retragă din motorsport după acel sezon. Motivul din spatele acestei decizii a fost dezvoltarea rapidă impusă de companie pentru noile mașini de pasageri și vehicule comerciale. Acest lucru însemna o nevoie urgentă de personal calificat, cu precădere ingineri.
Mesajul a fost clar: creativitatea, caracterul inovator și expertiza inginerilor și a tuturor tehnicienilor care au contribuit la obținerea victoriilor, urmau să fie dedicate și dezvoltării mașinilor de producție de serie. Pentru Săgețile Argintii, piloții lor și întreaga divizie de motorsport acest lucru a însemnat renunțarea la cursele internaționale. Jos pălăria, în cinstea acestor eroi!