Unii creează tendinţe, alţii le adoptă şi încearcă să le urmărească cât mai fidel. Poate o Dacia Duster să ajungă acolo unde urcă o Clasa G și unde mulți nu îndrăznesc?
Autovehiculele de teren şi-au dovedit din plin eficienţa în timpul războiului, dar şi o bună perioadă după acesta, când lipsa de infrastructură a fost în multe ţări principala cauză a unei reconstrucţii lente şi chinuitoare. Dacă timp de vreo 15 ani s-a mers pe tehnologiile vechi care au adus în scenă o muţime de mutanţi, cum ar fi, spre exemplu, Volvo PV831 Sugga sau GAZ-72, anii ‘70 anunţau o revoluţie fără precedent în domeniul auto şi nu numai. Erau anii în care germanii pregăteau un model 4×4 ultra-capabil, care să se preteze la fel de bine cerinţelor militare şi celor civile. Cu o caroserie pătrăţoasă şi solidă, şasiu şi tehnică de concepţie nouă, “G”-ul avea să creeze un precedent ce avea să fie urmărit îndeaproape de toţi fabricanţii cu greutate.
Mare parte din formula de atunci o vedem aplicată şi în prezent la modelul nou, care sub vopseaua metalizată sau mată şi accesoriile luxoase încă lasă să se simtă rigurozitatea şi aerul de cazarmă. Oricărui fan al acestui model îi sar imediat la gât unele detalii, cum sunt elementele ce au suferit ajustări pentru accesoriile “la modă”, cum sunt jantele de aliaj, pragurile sclipitoare sau iluminarea de zi cu LED-uri, dar senzaţia dispare imediat ce pui mâna pe mânerul unei uşi de TAB şi te urci la bord. Interiorul lasă deoparte spiritul cazon şi te răsfaţă cu tot ceea ce îţi poate oferi şi o berlină de lux. Materialele de calitate sunt din belşug, iar finisajele arată că bariera timpului a fost spartă şi că G-ul se poate încadra fără probleme în rândul elitelor premium.
Scaune îmbrăcate în piele, plafon negru cu Alcantara, inserţii de lemn şi metal. Toate sunt făcute să conştientizezi faptul că te afli într-un Mercedes-Benz. Pentru a ţine pasul cu lupii tineri, G-ul a împrumutat de la aceştia o muţime de dotări, dar şi unele elemente stilistice precum display-ul “floating” multifuncţional. Selectorul pentru cutia de viteze este singurul element ce nu inspiră duritate, acesta fiind similar cu al modelelor mult mai sportive din gama Mercedes. Pe locurile din spate se stă regeşte, spaţiul uriaş şi atmosfera intimă dată de geamurile mici şi întunecate contribuind din plin la senzaţia că te afli într-un transportor blindat.
Drumul până la munte este lung şi anevoios aşa că tot ce trebuie să facem este să alegem o viteză corectă de croazieră şi să ne apucăm de înghiţit kilometri. Imediat ce ieşim din oraşul aglomerat, Dusterul încărcat cu trei persoane şi ceva bagaje începe să piardă pasul cu bătrânul G care are sub capotă un număr aproape dublu de cai-putere. Chiar şi aşa, Dusterul se descurcă şi recuperează distanţa de fiecare dată când gabaritul maşinăriei germane îşi spune cuvântul.
Virajele strânse şi faptul că cele 2.5 tone de fier nu se comportă tocmai atletic, au fost motive de a nu explora inutil o maşină ce nu a fost gândită de la început pentru altfel de scopuri. Motorul V6 diesel din aluminiu face totuşi ca G-ul să nu fie un munte de dezechilibru, iar livrarea puterii este exemplară, la acest lucru contribuind desigur şi cutia de viteze cu şapte rapoarte.
Aproape de Voineasa, 37 km înainte de punctul de start al celebrei Transalpina, iarna îşi face simțită prezența, iar drumurile încep să fie din ce în ce mai rele şi mai pline de zăpadă. Avem de urcat mai sus de 1.200 m, iar acest lucru ne dă fiori. Zăpada prezentă ici-colo la început îşi intră în drepturi imediat ce părăsim drumul judeţean.
Drumul forestier pe care avem de parcurs circa 11 km se transformă progresiv într-o punte îngustă de zăpadă şi gheaţă, cu şleauri adânci pline de apă. Suspensia G-ului, care pe şosea nu a avut ocazia să arate mare lucru, începe să îşi intre în drepturi când are de a face cu denivelări mari. Punţile rigide, garda mare la sol şi sistemul de tracţiune integrală permanentă sunt detalii tehnice care pe un astfel de relief sunt de neînlocuit. Dusterul se descurcă bine, dar e nevoie ca fiecare detaliu de pe drum să fie studiat cu mai multă atenţie, deoarece maşina se întâmpla să atingă uneori pe dedesubt, iar drumul se anunţă lung şi plin de surprize. Controlul tracţiunii şi un comutator rotativ prin care se poate trece de la 4×2 la modurile 4×4 Auto sau Lock, sunt singurele setări disponibile pentru a îmbunătăţi tracţiunea la Duster, dar pentru astfel de condiţii s-au dovedit a fi suficiente.
Cu trei diferențiale blocabile, reductor și caroserie cu șasiu separat, Clasa G este un off-roader profesional
La Mercedes-Benz Clasa G vorbim de un adevărat arsenal tehnic. În primul rând maşina are o construcţie clasică cu şasiu separat de caroserie, trei diferenţiale blocabile şi reductor. Este aşadar over-qualified pentru un drumeag de munte semi-înzăpezit, aşa că atmosfera la bord a fost una relaxantă, în care am putut urmări fascinat trecerea de la maşina spartană gândită înainte de anii ‘80 la una de ultimă generaţie, şi strădania inginerilor de a face toate astea păstrând aceeaşi caroserie şi acelaşi layout masiv al elementelor din interior. Drumul curge repede, iar suspensia se face mai plăcută pe măsură ce drumul devine mai denivelat, exact invers decât se întâmplă la Duster, iar acest lucru este dat nu doar de arhitectura diferită ci şi de diferenţa de masă dintre cele două mașini.
Ajungem şi ne cazăm la pensiunea aflată la cea mai mare altitudine din zonă, aflăm că până acolo nu se poate ajunge decât cu lanţuri, ne scuzăm că nu am ştiut acest lucru după care plecăm să vedem cât mai putem urca în plus faţă de cei 1.250 m. Drumul devine brusc impracticabil şi capătă o înclinaţie vizibil mai accentuată, vitregii pe care anvelopele de iarnă le trec cu din ce în ce mai mare dificultate.
Mai punem o şufă pe Duster, mai blocăm un diferenţial la G şi înaintăm până ajungem la punctul terminus, la o altitudine de 1.300 m ce ne oferă în plină iarnă o panoramă ce justifică din plin fiecare strădanie de a ajunge până acolo. G-ul este departe de a-şi fi irosit toate resursele, dar surprizele pe care ni le oferă coborârea de a doua zi ne indică faptul că aventura noastră nu s-a încheiat.
Masa mai mică a lui Duster reprezintă un avantaj la coborârea pantelor alunecoase
Drumul către civilizaţie a scos repede la iveală avantajul unei caroserii mai uşoare ce se simte imediat la Duster în câteva situaţii, avantajând maşina la fiecare oprire şi la fiecare coborâre alunecoasă unde gabaritul mare nu mai este la fel de util. Pentru a nu risca inutil să folosim prematur poliţa casco a vreunei maşini, coborâm încet evaluând foarte atent porţiunile de gheaţă, pe care în lipsă de lanţuri sau nisip le-am putut face mai prietenoase aşternând pe jos câteva ramuri de brad.
Foto: Răzvan Loghin
Verdict
Fără a încerca o paralelă între cele două maşini ce nu împart tehnic prea multe detalii, am descoperit că şi de această dată Mercedes Clasa G îşi merită locul pe care îl ocupă în ierarhia celor mai bune maşini de teren concepute vreodată, reputaţie ce nu poate fi pusă prea curând la îndoială, dar care resimte din plin efectele unei lumi care pentru el se îngustează şi care îl trimit direct în zona produselor de nişă. Pe de altă parte am descoperit un Duster care este gata să ofere avantajele tracţiunii integrale pentru un public tot mai numeros, călcând astfel pe urmele celor care au deja un capitol al lor în istoria automobilului.
Date tehnice Mercedes G350 BlueTec vs Dacia Duster 1.5 dCI
Model | G 350 BlueTec | Duster 1.5 dCI 110 |
---|---|---|
Motor | V6, turbodiesel | L4, turbodiesel |
Cilindree (cmc) | 2987 | 1461 |
Putere maximă/turație (CP/rpm) | 211/3400 | 110/4000 |
Cuplu maxim/turație (Nm/rpm) | 540/1600-2400 | 240/1750 |
Transmisie | aut., 7 trepte | manuală, 6 trepte |
L/l/h (mm) | 4662/1760/1951 | 4315/1822/1625 |
Ampatament (mm) | 2850 | 2673 |
Volum portbagaj (l) | na | 408-1570 |
Masă la gol (kg) | 2570 | 1294 |
Viteză maximă (km/h) | 175 | 168 |
Accelerație 0-100 km/h (s) | 9.1 | 12.5 |
Consum mediu (l/100 km) | 11.2 | 5.6 |
Emisii CO2 (g/km) | 295 | 145 |
Preț (euro cu TVA,RO) | 90.396 | 17.100 |