Eroul Scarface – 40 de ani de la accidentul lui Niki Lauda

,
2.61K 0

A fost accidentul care a schimbat fața sporturilor cu motor pentru totdeauna. Dar și fața unui pilot legendar care, acum 40 de ani, a fost prizonier în monopostul cuprins de flăcări. Este o poveste incendiară despre durere și curaj. Este povestea lui Niki Lauda, acum președinte de onoare la Mercedes-AMG PETRONAS, acet Scarface din motorsport, eroul care a dus, fără să facă un pas înapoi, războiul cu marele rival James Hunt.

Se învârteau în cerc și sfidau statisticile care arătau că, la fiecare 7 curse, moare un pilot. Erau anii ’70, era în care cei dependenți de viteză erau dispuși să se sinucidă pe circuit de dragul unor clipe de adrenalină. Dar nu și Niki Lauda. Austriacul era diferit. Era construit altfel. Era meticulos, voia ca totul să funcționeze cu precizia unui ceas, era un geniu în găsirea setărilor potrivite pentru monopostul său. Era obsedat de control și detesta curajul inconștient al lui James Hunt, un playboy care, printre pumni și petreceri, făcea rost de numărul de telefon al vreunei fete superbe, venite la cursă pentru a face animație.

Premoniția

Era 31 iulie 1976 când Niki Lauda a încercat să-i convingă pe piloți să boicoteze cursa care urma să se desfășoare pe 1 august. Lauda avea un presentiment, simțea ceva care îl scotea din minți. Circuitul Nurburgring era mult prea periculos chiar și pentru cei neînfricați. Dar la îndemnul marelui rival James Hunt, piloții au votat pentru desfășurarea cursei.

Știa oare Niki Lauda ce îl așteaptă în momentul în care și-a încleștat degetele pe voalnul monopostului său în acea zi? Nici chiar în cele mai groaznice coșmaruri nu și-ar fi imaginat așa ceva. Era abia al doilea tur de circuit când monopostul său Ferrari s-a rotit pe pistă, a lovit parapetul, a revenit pe circuit și a luat foc. Brett Lunger de la Surtees Ford nu a avut timp să reacționeze și a intrat în plin în mașina în flăcări, dar a ieșit singur din monopost. Secundele treceau și Lauda nu dădea niciun semn. Alți trei piloți au oprit în apropiere și l-au scos din infern, folosind singurul extinctor pe care îl aveau la dispoziție.

Niki Lauda (4)

Nu prea târziu încât să moară, dar nici suficient de devreme pentru ca să poată pleca de la locul accidentului pe picioarele sale. Lauda era conștient și părea activ după ce a fost scos din mașină. Dar câteva minute mai târziu, a intrat în comă. Pielea de pe cap și de pe față îi arseseră până la os. Spuma din casca modificată îi alunecase în urma impactului, lăsîndu-i tot capul pradă flăcărilor. A încercat să-și apere fața cu mâinile, dar piele de pe palme i s-a topit instantaneu. Dincolo de rănile vizibile, inhalase gaze toxice. Cu plămânii arși, Lauda avea șanse mici de supraviețuire.

Niki Lauda (2)

Și totuși, miracolul s-a întâmplat. La șase săptămâni de la accidentul de coșmar, pilotul de 27 de ani a revenit la volanul monopostului. La Monza, la conferința piloților, Lauda și-a făcut apariția purtînd încă bandaje. Vineri, urcase în mașină, dar coborâse rapid și plecase la hotel. Accidentul i se derula în fața ochilor. N-a putut să doarmă în acea noapte: “Nici măcar n-am reușit să trec în viteza a doua. Ce naiba se întâmplă?” În cele din urmă, a parcurs cu bine sesiunea de calificări și a terminat al patrulea.

După cursă, cei de la Ferrari l-au văzut cum își scotea bandajele pline de sânge.

 Adevărata față a sporturilor cu motor

Niki Lauda și-a pierdut mare parte din urechea dreaptă, pielea de pe fața sa arată la fel de rău ca acum 40 de ani, iar fostul pilot a acceptat o singură operație plastică: cea care i-a reconstruit pleopele. Avea nevoie de vedere la potențial maxim pentru a-și continua cariera în Formula 1. Dar de ce a refuzat alte intervenții? Și-ar fi putut permite orice operație pentru a șterge de pe chipul său cicatricea lăsată de accidentul de coșmar. “Las aceste semne aici, pentru ca toți piloții să înțeleagă riscurile la care se supun”, explică Lauda. De atunci, iese în public doar cu celebra șapcă, devenită acum spațiu publicitar.

Niki Lauda (1)

În acel sezon, Lauda a pierdut titlul mondial, aflîndu-se în urma lui James Hunt la diferență de un singur punct, în ciuda faptului că absentase șase săptămâni și se retrăsese din Marele Premiu al Japoniei, susținînd că era prea riscant să concureze pe ploaie, mai ales pentru că glandele lacrimale afectate în urma accidentului, încă îi provocau probleme uriașe. “Este de-a dreptul absurd să conduci în asemenea condiții”, i-a spus lui Bernie Ecclestone cel care, și atunci, conducea destinele Formulei 1.

Niki Lauda (3)

Niki Lauda a câștigat titlul mondial în anul următor. Un triplu campion mondial care arăta atunci ca Scarface și care, la 40 de ani de la accident încă arată la fel. “Nimic nu aș schimba!”, spune Lauda. Acum zâmbește din fața monitoarelor aflate în garajul campionilor mondiali de la Mercedes-AMG PETRONAS și speră că era accidentelor fatale s-a încheiat în 2014, odată cu moartea tânărului Jules Bianchi. Dar încă i se taie respirația atunci când vede un accident pe circuit.

Comentati?

Your email address will not be published.