În aceeași zi în care paddockul DTM pierde ultimul dublu campion al seriei, Timo Scheider, cel mai bun produs al noii generații venite din F3 reușește să echilibreze balanța: Wittmann obține al doilea titlu după cel din 2014. Învinsul e Edo Mortara, care a dat totul, însă victoria sa n-a fost de ajuns.
Dacă Edo Mortara alege să pună capăt colaborării cu Audi pentru a semna cu Mercedes, amintirea acestei duminici de la jumătatea lui octombrie ar putea fi argumentul suprem. Prea puține i se pot imputa italianului pentru pierderea titlului DTM, în schimb echipa ar avea de ce să-și toarne cenușă-n cap. După ce l-au silit pe Edo să joace o vreme rolul de secund pentru Jamie Green până când ghinionul l-a scos din cărți pe britanic, ziua decisivă a fost din nou marcată de sincope pentru cei din Ingolstadt.
Sesiunea de antrenamente a fost întârziată din cauza ceții, iar temperaturile reduse din această perioadă a anului ar trebui să le dea de gândit organizatorilor. Anii trecuți au adus situații similare, iar cum DTM-ul începe abia în mai, n-ar fi rău ca întregul calendar să fie mutat cu vreo 2-3 săptămâni mai devreme. Așadar, în FP3 degeaba am avut patru modele Audi în frunte, dacă ulterior, în calificări, temperaturile ceva mai ridicate au schimbat complet peisajul. Edo Mortara a fost lovit de o avarie ce l-a făcut să iasă pe pistă abia în ultimele 8 minute, timp insuficient așadar pentru a intra într-un ritm convenabil.
Italianul a reușit o clasare decentă pe 6, chiar în spatele rivalului direct Marco Wittmann. Însă germanul avea BMW-uri în toate pozițiile-cheie: de la pole-ul acontat pentru a doua zi la rând de Antonio Felix da Costa la ultima sa participare, până la zona imediat înconjurătoare: Blomqvist și Martin în linia a doua, Glock, Farfus și Spengler destul de aproape în urma liderului de grup. În schimb, Mortara era destul de singur și avea nevoie mai degrabă de ajutor de la (viitorii colegi?) Mercedes. Reamintim că pentru a deveni campion, Edo trebuia să câștige și Wittmann să nu vină mai sus de locul al șaselea. Dar de unde să se intercaleze 4 mașini non-BMW?
Cursa
Mortara a avut iarăși o reacție slabă la stingerea semafoarelor și a fost depășit pentru moment de Robert Wickens, dar a revenit în prima jumătate de tur și la ieșirea din acul de păr era deja al cincilea. după ce trecuse de Maxime Martin. Un tur mai târziu, italianul a trecut și de Blomqvist, plasându-se chiar în urma lui Wittmann. În frunte, Paffett l-a hărțuit pe Felix da Costa și în turul al patrulea britanicul și-a pierdut răbdarea, lovindu-l din spate pe portughez. Cursă compromisă atât pentru victimă, cât și pentru agresorul care a primit un drive through. Mortara pierdea astfel cel mai important aliat de conjunctură, singurul Mercedes din avanposturi.
Elementul albastru din spatele mașinii lui Wittmann îi aparține lui Mortara
Pe 1 și 2 au urcat astfel rivalii la titlu, iar Wittmann a fost supus unei mici agresiuni din partea modelului Audi #48, însă elementul de caroserie a rezistat. Rocada s-a produs în turul al șaselea și până la momentul intrării la boxe pilotul BMW Red Bull s-a mulțumit să țină de locul secund, cu spatele asigurat de 5 coechipieri. Pariul strategic al celor de la Mercedes a fost inspirat, Vietoris și di Resta fiind chemați rapid la boxe. BMW a așteptat cât a putut de mult, în pofida semnalelor venite de la Wittmann cu privire la uzura pronunțată. Problema lor era un grup compact de 4 modele Audi, departe de top 10 inițial, dar plasate fix unde ar fi ieșit de la boxe liderul campionatului.
Așadar, Mortara și Wittmann au oprit abia în turul 24, iar dacă pilotul Audi nu a avut nicio problemă să revină pe prima poziție după o staționare prelungită de frica unui unsafe release, pentru Wittmann situația s-a complicat puțin, deoarece a ieșit în spatele celor doi piloți Mercedes. Impulsul său de racer a fost stăvilit prin radio, echipa temându-se de consecințele unui duel inutil cu Paul di Resta. În urma lui Marco s-au reorganizat efectivele, trei echipieri apărându-i spatele de orice posibil atac.
Ultimele 15 minute de cursă au fost marcate de agonizantul dialog dintre Mortara și echipa sa. Degeaba se îndrepta italianul către a cincea victorie stagională, dacă pe Wittmann nu-l amenința nimeni. Între timp, o roată s-a desprins de pe mașina lui Felix da Costa și aventura sa în DTM s-a încheiat subit, iar trei piloți fără mari speranțe la puncte s-au retras anticipat (Farfus, Rosenqvist, Juncadella). Jamie Green a încercat să se apropie de cvartetul BMW, însă nu a reușit să urce mai sus de locul 8 și astfel lacrimile i-au cuprins pe Wittmann și Mortara la sosire, din motive diametral opuse.
Doar 4 puncte i-au separat pe campion și vicecampion după 18 manșe. Puteau fi mai multe doar dacă nu avea loc descalificarea de pe Hungaroring, altfel Wittmann și-a maximizat de fiecare dată recolta de puncte. Adesea s-a simțit singur, în curse în care colegii de la BMW nu erau capabili să scoată untul din M4, însă în ziua crucială aceștia au acționat ca o echipă și cel rămas solitar a fost tocmai adversarul său, Mortara. Acesta are de ce să-și amintească în primul rând de eroarea oficialilor de la Zandvoort, când a fost penalizat pe nedrept pentru o eroare de cronometrare într-un slow zone în care nu rulase prea rapid de fapt.
Pe podium a urcat așadar învingătorul Edo Mortara, care a adus 5 victorii din totalul de 10 repurtate de Audi, uzina fiind campioană la echipe și constructori grație acestor evoluții. El a fost urmat de Christian Vietoris, care avea nevoie de o clasare bună după ce încheiase în afara punctelor ultimele opt manșe, și de Paul di Resta, scoțianul reușind o frumoasă recuperare de pe 18 pe grilă, Hockenheim fiind un fief prielnic pentru cel ce câștiga aici în debutul actualei stagiuni.
Iar dacă tot vorbim de dubli campioni DTM, Mattias Ekstrom a pierdut două locuri la general – a încheiat pe 7 în urma absenței din finală. Probabil nu-i pasă foarte mult de asta, pentru că tot astăzi a avut loc runda decisivă din mondialul de rallycross, iar (spoiler alert) campionul este…
Noi ne luăm la revedere de la un sezon minunat al DTM, cu Marco Wittmann primul pilot BMW care aduce mai mult de un titlu, în pofida vârstei de doar 26 de ani. Este a cincea oară când campionul pilotează un M3/M4 după van de Poele (1987), Ravaglia (1989), Spengler (2012) și tot Wittmann (2014). Ca să fim corecți cu istoria, în anii în care DTM-ul a făcut o mică pauză, seria supremă de turisme din Germania era STW și acolo Johnny Cecotto a fost suveran în 1998, tot cu un BMW.
Echipa Pitstops a raportat de la fața locului încă de la prima cursă din mai (Hockenheim), apoi au urmat deplasările de la Zandvoort și Hungaroring. Așteptăm alături de voi veștile importante ce vor urma în aceste săptămâni, referitor la numărul de mașini înscrise de fiecare constructor la anul, dar și legat de piloții care vor primi această șansă în 2017. Până atunci, vom avea teste la Oschersleben, în care se vor evalua componente standard pentru sezonul viitor. Mai rămân de fixat și datele exacte ale calendarului, dar până atunci … șampanie și donuts!
