În 1997, Mercedes a prezentat conceptul Maybach la Salonul Auto de la Tokyo, care a reînviat practic renumitul brand Maybach cu versiunile de serie produse începând cu anul 2002.
Pe de o parte, conceptul Maybach prezentat la Salonul Auto de la Tokyo din toamna anului 1997 a fost un omagiu adus lui Wilhelm Maybach, faimosul inginer care a lucrat îndeaproape cu Gottlieb Daimler, dar și fiului său, Karl Maybach care a construit mașini de lux între anii 1920 și 1930, și, pe de altă parte, reprezintă o ofertă pentru cei mai mulți clienți Mercedes-Benz care vor mai mult lux decât poate oferi un S-Class.
Întrucât conceptul a fost foarte bine primit de către public și pentru că Mercedes-Benz dorea un competitor pentru Rolls-Royce, care fusese preluat de BMW în acea perioadă, Mercedes-Benz a decis să producă nu numai un model de superlux, dar și să readucă la viață faimosul brand Maybach. Așadar, primele modele realizate manual care au părăsit linia de producție Maybach din Sindelfingen în 2002, nu au purtat steaua în trei colțuri Mercedes-Benz, ci sigla dublu M a lui Maybach.
Cu 5,77 metri, lungimea conceptului depășea cu 56 de cm lungimea lui Mercedes-Benz S-Class cu ampatament mărit, era mai înalt cu 6 centimetri și mai lat cu 6 centimetri, iar ampatamentul era mai lung cu 40 cm.
Designul a fost realizat de în Centrul de design Daimler-Benz Design din Japonia și a inclus vopsea în două tonuri, materiale rafinate pentru interior, cum ar fi pielea, lemnul, inserțiile din metal de înaltă calitate, dar și o mulțime de echipamente high-tech.
Proiectanții s-au concentrat în principal pe scaunele individuale din spate. Scaunul din dreapta spate se putea regla la fel ca scaunele de la clasa business din avioane, beneficia de suport pentru coapse, suport mobil pentru picioare și a intrat în producție o dată cu versiunea cu ampatament lung Maybach 62.
Scaunul din stanga spate cu un reglaj confortabil a fost introdus în producție pe modelul Maybach 57 (nume de cod W 240), care era aproape la fel de mare ca și conceptul prezentat la Tokyo.
Conceptul prezentat la Tokyo era echipat cu o mulțime de echipamente high-tech, de confort și de lux. În spate puteai găsi un minibar cu băuturi reci și calde, o cutie climatizată pentru trabucuri, un sistem de comunicații de ultimă generație cu trei telefoane și un sistem avansat de entertaninment.
Una dintre cele trei linii de telefoane era utilizată pentru accesul la internet de pe computerul personal, la e-mail sau accesarea rețelei de la birou, pentru ca pasagerii să poată lucra cât timp sunt în mașină. Cel de-al doilea telefon permitea șoferului să preia apelurile și să le redirecționeze prin intermediul unui receptor separat din spate. Cel de-al treilea telefon era destinat exclusiv pentru uzul personal al pasagerilor din spate.
Sistemul de entertainment a inclus și un televizor LCD de 20 inch montat în plafon, un sistem audio performant, CD player și minidisc player. Toate funcțiile puteau fi accesate cu ajutorul a două ecrane tactile de șase inci pe partea stangă și pe partea dreaptă a compartimentului pentru pasageri.
Din punct de vedere tehnic, studiul Maybach a fost o operă de artă a ingineriei germane, ce beneficia de o trapă electrotransparentă din sticlă care putea deveni transparentă sau translucidă prin aplicarea unui anumit voltaj stratului conductor din polimeri situat sub sticlă și de o suspensie activă amortizoare controlate electronic, faruri bi-xenon cu sistemul Active Light, care este predecesorul sistemului actual Intelligent Light.
Caroseria era o construcție hibridă inovatoare, care folosea materiale compozite, aluminiu și magneziu, în timp ce motorul era faimosul V12 de 6 litri introdus în 1998 pe modelul Mercedes-Benz S-Class (W220).
Studiul Maybach din 1997 a intrat în producție de serie în 2002 la uzina din Sindelfingen. Pentru început au fost oferite două versiuni: Maybach 57 și Maybach 62, denumite astfel după lungimea mașinii. Mai târziu, au fost disponibile și versiunea S și versiunea exclusivistă Landaulet.
Cu toate acestea, Maybach nu a fost un succes răsunător, iar criza din 2008 a afectat vânzările. Vremurile grele au lovit Maybach la sfârșitul anului 2011, iar Mercedes-Benz a luat decizia de a înceta producția și de a renunța la brand. În același timp, Mercedes-Benz și-a luat angajamentul ca noua generație S-Class să compenseze pierderea din aceste segment de superlux.
La Salonul Auto de la Los Angeles, în toamna lui 2014, Mercedes-Benz a prezentat modelul Mercedes-Maybach S-Class, care a preluat caracteristicile de confort și facilitățile pentru locurile din spate de la Maybach 62. Astfel, Mercedes-Benz a reînviat brandul Maybach ca un sub-brand, așa cum este și cazul diviziei AMG.
