Sunt multe momente fantastice, aproape de perfecţiune, pe care le ˝trăim˝ în vise. Mai mereu rămânem cu gândul şi cu amărăciunea neîmplinirii lor. Dar, dacă am face un exerciţiu nebun de imaginaţie şi ne-am gândi: oare ce-ar putea să viseze un vis? Cred că în istoria Mercedes-Benz se găseşte deja un răspuns în acest sens.
Sunt foarte puţine clipe în care apreciez liniştea monumentală. Atunci, în dimineaţa aceea, a fost una. De fapt, în agitaţia show-room-ului Mercedes-Benz din rețeaua Țiriac Auto numai de linişte nu putea fi vorba, dar toate simţurile îmi erau canalizate către boema creatură. E roşie, nejustificat de masivă pentru secolul XXI şi de o frumuseţe universală.
Derulând puţin timpul nemilos înapoi, un anume Friedrich Geiger aşază câteva linii pe hârtie, cu peniţa; le aşază cu o inspiraţie divină, de parcă tot universul a vrut să vadă aşa ceva pe străzi. În 1936 creaţia straşnică prinde viaţă: Mercedes-Benz 540 K. Se lăsa liniştea de fiecare dată când apărea în peisaj, exact ca în dimineaţa mea de 2015. Bijuterie atunci, bijuterie acum… un exemplu perfect că frumuseţea este trecătoare doar în cazul omului.
Am pornit s-o redescoperim în zilele noastre, dincolo de ecranul fără suflet al calculatorului şi de hârtia uneori prea rece a cărţilor de clasice. România are norocul să găzduiască un exemplar Mercedes-Benz 540 K Cabriolet A într-o colecţie ce-i aparţine fostului mare sportiv Ion Ţiriac. Când am ajuns lângă ea (îmi permit s-o consider o ea, pentru că este o doamnă!) am avut un moment de blocaj. Am privit lung, aparent în gol, dar pătrunzător, de parcă tăiam anii şi mă întorceam fix în momentul în care meseriaşi în adevăratul sens al cuvântului îi dădeau viaţă în atelierele Mercedes-Benz.
Simţi că are suflet, şi nu exagerez! O simţi mai caldă şi mai plină de emoţie decât orice automobil modern, indiferent de nivelul tehnologic pe care îl înglobează. E un sentiment aparte, pentru care trebuie să le mulţumim tuturor celor care deţin colecţii, privaţi sau instituţii, şi care nu le ascund trufaş de ochii lumii.
Sunt aproximativ 4,5 m de fier nobil, dar nu pentru că ar fi vorba de metal preţios ci pentru că timpul i-a dat o valoare inestimabilă. Sigur, unii îmi vor spune că la licitaţiile cu obiecte de lux orice are un preţ. Da, dar nu şi emoţia umană! Au fost 83, atât! Doar 83 de mormane de fier au fost aranjate cu dibăcie nemţească pentru a avea onoarea să devină un 540 K Cabriolet A. Doamna din faţa mea s-a născut în 1937, cu numărul de şasiu 169363. Surori de-ale ei au luminat garajele fastuoase ale unor personaje precum Jack Warner (fondatorul companiei Warner Brothers) sau Prinţul Bernhard al Olandei.
Domniţa a fost achiziţionată în anul 2000, în urma unei licitaţii, normal. Iniţial, şasiul fusese comandat în 1937 de un olandez şi a fost fabricat la capacitatea de producţie din Sindelfingen. De-a lungul timpului s-a plimbat, ba chiar destul de mult, de ajunsese la un moment dat în posesia unei familii de împătimiţi auto, tocmai în Shrewsbury, Massachusetts. A fost preţuită exact cum ar fi meritat, iar în sprijinul acestei afirmaţii stau cei cinci ani de investiţii pentru restaurarea sa minuţioasă, operaţiune în urma căreia frumoasa 540 K Cabriolet A şi-a recăpătat farmecul cu parfum de 1937 şi s-a transformat într-o răsfăţată a concursurilor de eleganţă auto. Marele merit pentru felul în care arată în 2015, în momentul în care eu o privesc fără cuvinte, iar dumneavoastră vă delectaţi cu aceste fotografii minunate, îi aparţine lui Armando Picinino, cel care a fost direct răspunzător de restaurarea caroseriei.
A ajuns ulterior în colecţia lui Michel Roquet, a făcut o vizită de reîmprospătare la Mercedes-Benz Classic Center (atelierul de clasice al companiei germane) şi a trecut şi prin Heselden Collection. Ceasurile de bord păstrate într-o condiţie excepţională indică 49.485 km. Atât şi nimic mai mult! Pare greu de crezut, mai ales că dacă ai fi fost într-atât de norocos cât să dormi cu cheile ei pe noptieră, sigur ai fi profitat mai mult de ea. De cei 8 cilindri dispuşi în linie (5,4 l), de cei doar 115 CP, suficienţi totuşi să te poarte la promenadă şi nu să te transforme în duşman al vitezei. Ca o paranteză, există şi un sistem de supraalimentare (Roots) care la apăsarea hotărâtă a pedalei de acceleraţie oferea un plus de putere pe moment, de până la 180 CP.
Modelul a fost fabricat fără oprire până în 1940, ultimele două şasiuri fiind produse în plin război. De altfel, sporadic, au mai fost construite câteva bucăţi şi caroserii de schimb, printre picături, până în 1944. Cel de-al doilea război mondial se face vinovat şi de sistarea dezvoltării unui succesor pentru Mercedes-Benz 540 K, care ar fi trebuit să se numească 580 K (capacitatea cilindrică a motorului 8 în linie ar fi urmat să crească la 5,8 litri). Doar un exemplar a fost fabricat, aşa că poate fi considerat prototip.
Nu încape îndoială, deci, că este un automobil cu totul şi cu totul special. Cu un părinte celebru – Mercedes-Benz 500 K, cu un bunic asemenea – Mercedes-Benz SSK, 540 K s-a născut să strălucească. Mă întorc la gândul meu iniţial, că aşa arată visul unui vis! Cu aripi impunătoare, în care au răsunat mii de ciocane până să se ajungă la această formă fluidă, cu roţile de rezervă intergrate ostentativ, şi totuşi atât de natural, pe laterale, cu faruri mari, cu roţi înguste, cu mai mult crom veritabil decât găseşti pe toate modelele contemporane Mercedes-Benz fabricate în decurs de un an.
Nu era vreo fâşneaţă; avea 2.250 kg, iar ampatamentul amplu de 2.980 mm (chiar şi aşa, era versiunea scurtă de şasiu) găzduia şi uzina de forţă şi habitaclul nobil. Dar nu despre cât de rapidă era vorba ci despre experienţa fiecărei călătorii. Despre povestea fiecărui drum bătut în cele 2+1 fotolii (în cazul versiunii Cabriolet A există două locuri clasice şi un al treilea loc, mai micuţ, poziţionat transversal în spate), despre volanul subţire, lucrat ca de un bijutier, care a strunit atâtea poveşti în timpuri mai nobile decât al nostru. Despre lemnul de esenţă rară prelucrat cu pasiune, despre lux – adevăratul lux!
Automobilul era proiectat să atingă viteza maximă de 170 km/h, iar după ce şoferul mesteca bărbăteşte printre cele patru viteze ale cutiei (au fost şi variante cu cinci trepte) se ajungea la un consum de benzină de 29 l/100 km. Dar cui îi păsa, cine privea la aceste cifre când viaţa la bord se desfăşura în ritm de Hollywood? Şi simţi asta, e în aer de îndată ce te urci la bord, la simpla trecere a mâinii peste planşa de bord lustruită atât de frumos, la joaca cu fiecare buton în parte. Cu copertina trasă sau nu, sunt de ajuns câteva minute de meditaţie pentru a înţelege farmecul unei generaţii Belle Epoque.
Cu cât stai mai mult lângă ea, cu atât înţelegi mai greu cum vine treaba cu evoluţia şi cu progresul uman. E drept, unele soluţii inginereşti sunt mai mult decât depăşite, dar forma şi esenţa ei rămân nemuritoare. Modelul 540 K a beneficiat şi de o versiune mai nervoasă botezată ˝Spezial˝. Mercedes-Benz 540 Ks era construit doar pe versiunea scurtă de şasiu şi avea un preţ în anii ´30 de aproximativ 28.000 Reichsmarks. Exclusivitatea costa, iar ˝Spezial-ul˝ era mai scump cu vreo 6.000 RM decât varianta obişnuită. 32 de s-uri au fost fabricate, iar printre cei mai faimoşi proprietari a fost şi Hermann Goring, cel care a condus un exemplar albastru, blindat, care-şi căpătase supranumele Blue Goose.
După ce constaţi că orele au zburat mai repede decât le-ai perceput, iar audienţa la 540 K s-a terminat, cazi pe gânduri. E fix genul de moment în care îţi dai seama că poate te-ai născut prea târziu sau că poate ai fi aparţinut mult mai bine vremurilor trecute. Apoi mai priveşti o dată cu drag fărâma de istorie şi pleci, iar strada te întâmpină neprimitor, cu automobile ultra-sofisticate, dar reci, cu inteligenţă artificială, dar cu din ce în ce mai puţină pasiune. Atunci am întors capul. Iar dacă tu, cititor îndrăgostit de frumos, vrei să simţi parfum de nobleţe, de Mercedes-Benz ca la carte, programează-ţi o vizită la Țiriac Collection. Îţi vei hrăni sufletul într-un mod aparte.
FOTO: Dragoș Savu
are 8 cilindri in linie nu in V.