Pe 23 martie, acum 70 de ani, uzina de la Mannheim devenea prima fabrică Daimler-Benz care a fost eliberată (de fapt, ocupată – n.r.) de Aliați, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Complexul aflat pe coasta Luzenburgului în suburbia Mannheim-Waldhof a fost inaugurat oficial pe 12 octombrie 1908 și a văzut debutul producției acum mai bine de 100 de ani. Benz & Cie. cumpărase terenul de 311,000 metri pătrați în 1906, iar construcțiile, bazate pe planurile concepute de arhitectul Alber Speer, au demarat în 1907. La momentul ceremoniei de inaugurare, pe o zonă de 35,000 metri pătrați fuseseră construite clădirile fabricii.
Uzina a jucat un rol important în ceea ce privește producția Mercedes-Benz în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. “Din punctul de vedere al facilităților tehnice uimitoare, o responsabilitate deosebit de importantă în procesul de producție Daimler-Benz AG, i-a fost atribuită uzinei din Mannheim. Continuînd vechea tradiție Benz, Mannheim va răspunde de producția motoarelor diesel pentru uz industrial, cât și a mașinilor de pasageri și camioanelor pentru sarcini medii. În orice caz, una dintre cele mai importante segmente operaționale ale uzinei Mannheim este de a livra fontă tuturor uzinelor Daimler-Benz AG din exemplara și eficienta sa turnătorie, dotat un utilaj care operează cu echipament de ultimă oră.”
Armata a impus ca operațiunile să fie transformate în producția autorizată a camioanelor de trei tone, Opel. Cererea pentru asemenea vehicule în vreme de război era extrem de mare. În consecință, numărul de angajați a crescut de la 3,231 (1939) la 4,601 (1944). Forța de muncă includea 448 prizonieri de război și muncitori din lagărele de concentrare obligați să lucreze, dar și 1,249 muncitori civili străini. Numărul muncitorilor obligați să lucreze și cel al muncitorilor străini a atins apogeul în 1944. Acești oameni veneau din Olanda, Belgia, Italia, Polonia, Rusia, Cehoslovacia, Danemarca, Croația, Grecia, Lituania, Luxemburg, Serbia, Spania și Ungaria.
Pentru uzina Mannheim, cel de-al Doilea Război Mondial a luat sfârșit la 23 martie 1945, când a fost ocupată de trupele americane. Până în acel moment, raidurile aeriene distruseseră 20% din complexul de produție, iar bombele loviseră aproape un sfert din zonă. Ca urmare a ocupării uzinei, mare parte a clădirilor adiacente din extrema sudică a fost confiscată pentru a servi forțelor americane.
Armata Statelor Unite au pus stăpânire pe o parte a zonei de sud a uzinei pentru a folosi în scopuri proprii și s-a retras de acolo abia în 1955.
Producția camionului de trei tone L 701 a fost reluată la uzina din Mannheim în iunie 1945, iar Mannheim a devenit prima uzină din grupul Daimler-Benz AG care și-a reluat activitatea după război. Odată cu fabricarea acestei versiuni de Opel Blitz sub licență, s-au demarat și lucrările pentr reconstruirea uzinei. O măsură introdusă pentru a-i ajuta pe angajați în această perioadă a fost creșterea plantelor leguminoase pe terenurile fabricii pentru a hrăni forțele de muncă. Dar efectele războiului s-au făcut resimțite. “Nucleul fabricii încă funcționează. Poate că este grav avariat, dar departamentul de tehnologie și atelierele de asamblare sunt încă intacte”, anunța, în 1946, Rhein-Neckar-Zeitung.
Apoi vara anului 1949 a văzut debutul noului camion Mercedes-Benz L 3250 – un eveniment care a pus bazele pentru dezvoltarea programului modern de construire a vehiculelor comerciale Mercedes-Benz. Mulți au văzut în L 3250 un vehicul care a fost începutul accederii Mercedes-Benz la rangul la care se află acum ca lider al pieței europene pe segmentul camioanelor de sarcină medie.
De când producția la Mannheim a fost reluată la scurt timp după război, profitul uzinei a fost recuperat mai rapid ca în întregul grup Daimler-Benz AG. Acest lucru s-a reflectat în cifre: din mai 1945 până în 1948, Mannheim deținea un sfert din cifra totală de vânzări a Daimler-Benz AG. Și chiar cifrele per total arătau o refacere rapidă: în 1949, uzina din Mannheim (48 de milioane de mărci) era mult peste cifra înregistrată în 1936 (27 de milioane de mărci germane), avînd în vedere că cifra totală de vânzări a grupului Daimler-Benz AG era de doar 199 de milioane de mărci, în comparație cu 295 de milioane de mărci germane.
În mai 1949, noul autobus a fost prezentat sub titulatura O 3250, pentru că era bazat pe modelul corespondent de camion. Adoptînd o abordare tradițională, caroseria autobuzului a fost montată pe un șasiu de camion. Apoi în 1950, autobuzul a fost lansat cu titulatura O 3500.
În cele din urmă, Mercedes-Benz a centralizat întreaga sa producție de autobuze la Mannheim în martie 1951.
Astăzi, uzina din Mannheim include uzina de motoare și turnătoria, are peste 5,000 de angajați și în jur de 220 de angajați aflați în formare profesională. Fabrica produce motoare pentru vehicule comerciale și pentru vehicule cu destinații speciale, motoare diesel industriale și motoare recondiționate; producția anuală se ridică la aproximativ 410,000 de unități. Turnătoria produce cartere pentru cilindri, capete cilindri, carcase pentru puntea din spate și volante pentru vehicule comericale și, în plus, produce aproximativ 107,000 de tone de fontă de înaltă calitate. Uzina se întinde pe o suprafață de 888,344 metri pătrați, dintre care 320,000 metri pătrați sunt rezervați zonei de producție a motoarelor, iar 103,000 metri pătrați aparțin turnătoriei.
Conform cifrelor înregistrate în 2005, uzina Mannheim EvoBus ocupa o arie de producție de 183,000 metri pătrați din suprafața fabricii, care deține 306,000 metri pătrați. În cadrul rețelei de producție EvoBus, uzina Mannheim răspunde și de producția caroseriilor autobuzelor Mercedes-Benz de uz urban și interurban și a autocarelor, a autobuzelor interurbane și a autocarelor Setra, dar și de vopsirea, asamblarea și finisarea autobuzelor Mercedes-Benz de uz urban. Uzina are o forță de muncă de aproximativ 3,400 angajați, inclusiv aproximativ 180 de persoane aflate în training.
