1955. Anul în care Mercedes-ul 300 SLR condus de Sir Stirling Moss a câștigat legendara cursă Mille Miglia. Anul în care Juan Manuel Fangio și-a adjudecat cel de-al doilea titlu în Formula 1 la volanul unui vehicul Mercedes-Benz. Dar a fost atunci și celebra cursă Targa Florio din Sicilia, etapa care a zguduit lumea motorsportului și a cărei linie de sosire a fost trecută mai întâi de două mașini Mercedes-Benz, la momentul potrivit pentru a câștiga titlul mondial.
Și multe au venit și înainte, și după. Nume care probabil nu le sună familiar tinerilor pasionați de motorsport din zilele noastre, cum ar fi Names that are probably Werner Engel – campion european în campionatul de turisme la bordul Mercedes-ului său 300 SL “Gullwing” (W 198) și Paul O’Shea – cel care a câștigat Campionatul Mașinilor Sport al Statelor Unite, Clasa d, bifînd și ei victorii care au intrat în istorie.
Toate aceste curse au avut un numitor comun: Mercedes-ul 300 SLR. A fost mașina înscrisă de Mercedes-Benz în competiția cu șase curse. Mercedes a ales însă, să nu participe în primele două etape, cursa de 1000 de kilometric de la Buenos Aires și cea de 12 ore de la Sebring. Astfel, prima apariție publică a vehiculului 300 SLR a avut loc în luna mai a acelui an, în cursa Mille Miglia din Italia, legendara competiție câștigată de Sir Stirling Moss.
Pentru SLR-uri, urma cursa de 24 de ore de la Le Mans, în iunie. Dar după cel mai teribil accident care a avut loc vreodată în motorsport și în care și-au pierdut viața 83 de spectatori și pilotul Pierre Levegh, SLR-urile au fost retrase din cursă din respect pentru victim. Acum, câștigarea campionatului devenea misiune imposibilă.
În septembrie 1955, la Trofeul Internațional din Irlanda de Nord, SLR-urile și-au adjudecat primele trei locuri, dar punctele bifate erau încă departe de a fi suficiente, iar Ferrari se afla încă detașat în frunte. Italienii nu numai că aveau nevoie doar de un loc doi pentru a obține titlul în cursa de acasă. Mai rău decât atât, Mercedes-Benz ar fi avut nevoie să-și plaseze două mașini pe primele două poziții în Targa Florio.
Un final grandios
16 octombrie 1955. 7 a.m.. Toate mașinile aliniate la start. Mercedes-Benz urma principiul “totul sau nimic” pe circuitul de 72 de kilometri cu 900 de curbe. Avînd în vedere lungimea circuitului, era pentru prima oară când echipa de la Stuttgart folosea comunicație radio.
Stirling Moss a pornit bine, cu un ritm impresionant, dar, în cel de-al treilea tur de circuit, a ieșit în decor, iar echipa sa a ajuns în poziția a treia. Printr-un miracol, șase tururi mai târziu, Săgeata Argintie se instala din nou la conducerea cursei. Echipa Kling/Fangio era chiar în urma lor și totul părea să meargă conform planului. Dar ceva a apărut din senin. Un capac blocat al rezervorului i-a ținut la boxe mai mult decât trebuia și rivalii de la Ferrari, Eugeno Castellotti/Robert Manzon, le-au suflat poziția a doua.
Dar Fangio a demarat cursa de recuperare și s-a tot apropiat de cuplul italiano-argentinian kilometru după kilometru. Soarta a fost de partea sa, pentru că Manzon a prins o piatră în turul al unsprezecelea și a fostnevoit să intre la boxe ca să resolve pana. Fangio a profitat la maximum: și-a luat înapoi poziția a doua, pe care a apărat-o până la final. Un final grandios pentru Mercedes-Benz, la capătul unei curse câștigate de cuplul Moss/Collins. Mercedes câștiga titlul mondial la un singur punct în fața celor de la Ferrari.
Compania de la Stuttgart a luat atunci o decizie surprinzătoare: a ales să se retragă din motorsport în anul următor. Este motivul pentru care versiunea coupe a SLR-ului 300, cunoscut ca “Uhlenhaut Coupe”, nu a mai apucat niciodată să concureze. Decizia fusese luată cu cinci zile înaintea cursei istorice de la Targa Florio, când Consiliul de Administrație a ales să renunțe la competiții pentru a dedica toate resursele construcției și dezvoltării mașinilor de serie. Decizia a fost însă ținută secretă până după cursă.
