Mercedes îți dă aripi. La mai bine de șase decenii de la începuturile legendarei supermașini, Auto motor und sport prezintă testul său cu Mercedes 300 SL Gullwing.
Un transportor auto își croiește drum prin ceața matinală, în întunecata Pădure Neagră. Chestii care se zguduie natura. Da, în sfârșit, vine. Într-o după-amiază târzie de marți, emblematicul Gullwing, un vehicul regal în toată puterea cuvântului, este pregătit să încânte exact la fel cum o făcea în ziua în care a ieșit pe poarta uzinei.
Chiar și locurile pământești, cum ar fi aerportul din Lahr, pot deveni scena unei experiențe cu adevărat memorabile. Camionul se oprește, rampa din spate se deschide, iar Mercedes-ul 300 SL coboară cu atenție. Stînd drept în fața privirilor noastre devoratoare, de parcă ar fi o mașină oarecare. Ceva ce nu a fost și nu va fi niciodată.
Ar fi dificil să cercetezi cele 1.400 de unități care au fost construite și să nu dai peste un proprietar remarcabil. Acest Mercedes 300 SL argintiu vine tocmai din Statele Unite. Mergem direct la benzinărie, ca să umplem rezervorul uriaș de 130 de litri din spate cu Super Plus. Cantitatea impresionantă asigură o greutate cu tâlc pe spate, pentru un echilibru mai bun al maselor pe punți. 1330 kg, atât cântărește Mercedes 300 SL – cu 81 kg mai puțin decât banalul VW Golf 2.0 TDI din zilele noastre.
Conectăm aparatele care fac măsurători, setăm receiver-ul GPS de pe acoperiș și ne urcăm rapid la volan. MARELE volan, putem spune! Și direct pe circuit. Până când se încălzesc uleiul și apa, măsurăm doar precizia turometrului și zgomotul care pătrunde la interior, aflînd că, la 130 km/h, Mercedes 300 SL este la fel de guraliv ca actuala gamă de mașini compacte. Și sunt aproape 85 300 decibeli.
Rulăm până la finalul pistei și ne aliniem la punctul de start pentru măsurarea accelerației. Acesta trebuie să fie momentul potrivit pentru a ne aduce aminte ce mașină nebunească era Mercedes 300 SL atunci când a fost lansată. Este construită avînd la bază o mașină de curse care a câștigat Mille Miglia, Le Mans și alte Mari Premii din lumea întreagă. Atunci când 300 SL intra în producția de serie, în 1954, VW Beetle dezvolta între 25 și 30 CP, atingea 110 km / h și costa 3.950 de mărci germane. Suma echivalează cu 19.100 euro la cursul de astăzi, nu departe de prețul unui Golf 1.2 TSI cu 110 PS. În comparație cu Beetle, Mercedes 300 SL costa 29.000 de mărci (ar fi 140.500 de euro în zilele noastre), fiind de opt ori mai scump și cu 215 CP în plus era de șapte ori mai puternic și de două ori mai rapid – 235 km/h. Comparat și convertit la valorile actuale demonstrate de Golf, înseamnă că 300 SL era în stare de 790 CP și 417 km / h. Mercedes 300 SL era un veritabil Bugatti Veyron al secolului 20.
Dar să mergem repede către prezent. La 3.000 rpm, schimbarea treptelor este iminentă. Un scârțâit ușor al roților din spate și 300 SL înaintează urlînd. Schimbăm în treapta a doua și ne dăm seama cât de rapidă și de precisă este cutia sincronizată, cu patru trepte. Viteza a doua este suficientă pentru a atinge borna de 100 km/h în 7,2 secunde. Nu uitați că, până la urmă, vorbim despre o mașină de 60 de ani. Una care are nevoie de 34,8 secunde pentru a ajunge la 200 km/h. Acum, dacă cineva ar argumenta că o Skoda Superb 2.0 TSI poate zbura în 7,3 secunde până la 100 km/h, noi spunem că, la vremea lui, 300 SL era singurul vehicul care atingea o asemenea viteză.
Pentru că nu era vorba doar despre viteză, ci și despre cum aceasta era transpusă pe șosea. Și acest lucru poate fi remarcat și în testele de frânare. Mercedes 300 SL venea cu patru frâne cu tambur, cu un diametru de 26 de centimetri, cuplat cu plăcuțe de frână cu o lățime de 10 centimetri (discurile de frână și-au făcut apariția ulterior, odată cu versiunea Roadster). A fost și prima mașină cu servofrână, mult mai calmă în ceea ce privește stabilitatea direcției. De la 100 km/h, Mercedes 300 SL oprește în 49 de metri, iar de la 130 km / h în 86,2 metri.
A sosit momentul pentru testele de slalom și de bandă. Mercedes 300 SL se conformează cu entuziasm. Cu un raport de 13.9: 1, direcția dă o senzație activă și energică, rămânînd impasibilă la poziția centrală, fiind, însă, eminamente rigidă. Acest lucru ar putea fi pus și pe seama celor 100 de kilograme de combustibil din rezervor. Chiar și așa, în testele de rulare, Mercedes 300 SL pare oarecum monoton la condus, în mare parte din cauza punții osclinate din spate. Ca să-l conduci rapid, trebuie să fii foarte talentat sau foarte curajos. 300 SL nu e pentru orice șofer, ci pentru piloți adevărați!
Pentru că prudența este cea mai bună parte a valorii, pornim doar după măsurarea interiorului, atenți pentru a ne întoarce întregi prin Pădurea Neagră.
Ca să clarificăm lucrurile, valoarea unui Mercedes 300 SL este cotată astăzi la 1,5 milioane de euro și, conform predicțiilor, crește cu câte 50 de cenți, cu fiecare minut care trece. Cu 30 de euro pe oră, 720 de euro pe zi, 21.600 pe lună, 260.000 pe an. Haideți repede, până nu se scumpește.
Motorul își are originea în modelul L 1500, un camion din anii’50. Inginerii au dus puterea de la 70 CP până 159 CP grație unei cilindree mai mari, a unui arbore cu came mai precis și a multor altor modificări operate asupra unității M194. De la un relanti înverșunat până la o tracțiune omogenă durează ceva timp, dar motorul nu dă semne de agresivitate până la 3.000 rpm. Momentul în care 300 SL răcnește cu sete direct până la 6.500 rpm. Mercedes 300 SL este, cu adevărat, rapid – chiar și pentru standardele actuale. Dar mai presus de orice, îți solicită concentrarea la maximum. În permanență.
După virajul Bad Peterstal, circuitul urcă prin pădure. Uitați de prețul de 1,5 milioane de euro. Pedala la podea. Mercedes 300 SL înaintează urlînd, soarele strălucește pe cele două fante de pe capotă. Frânează devreme în curbe, apasă devreme pedala de accelerație, pregătește-te pentru dansul spatelului. Și din nou, înapoi la potențialul său maxim.
Câteva ore mai târziu, Mercedes 300 SL va ajunge în siguranță în parcarea subterană. Dar acum, se bucură de ultimele raze ale soarelui de seară, exact acolo unde este locul lui, acolo unde va merita mereu să fie: pe circuit.
Sursă: Auto Motor und Sport
